Depresia este una dintre cele mai frecvente și, în același timp, cele mai neînțelese afecțiuni ale prezentului. Nu este o simplă stare de tristețe și nici o slăbiciune de caracter, ci o tulburare medicală reală, cu mecanisme biologice, psihologice și sociale bine documentate. Poate afecta modul în care gândești, simți, dormi, mănânci, lucrezi și relaționezi cu cei din jur.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că peste 300 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu această afecțiune numită depresie, iar numărul este în creștere. Indiferent de vârstă, sex sau statut social, oricine poate trece printr-un episod depresiv.
Ce este depresia
Din punct de vedere medical, depresie este o tulburare de dispoziție caracterizată printr-o stare persistentă de tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii, scăderea energiei și modificări semnificative ale gândirii, comportamentului și funcționării zilnice, cu o durată de cel puțin două săptămâni.
Ce o diferențiază de tristețea normală
Tristețea este o reacție emoțională firească la pierdere, eșec sau stres și se ameliorează treptat. În schimb, în depresie:
-
-
- starea negativă persistă săptămâni sau luni
-
- nu dispare odată cu schimbarea contextului
-
- afectează somnul, apetitul, concentrarea și motivația
- apare sentimentul de lipsă de speranță și inutilitate
-
La nivel cerebral, în depresie sunt implicate dezechilibre ale neurotransmițătorilor (serotonină, dopamină, noradrenalină), modificări ale axei stresului (hipotalamo-hipofizo-adrenală) și alterări ale circuitelor emoționale.
Semnele care pot indica o tulburare depresivă
Depresie nu înseamnă doar tristețe. Este o tulburare complexă care afectează simultan emoțiile, gândirea, corpul și funcționarea biologică a creierului.
Simptome emoționale
La nivel emoțional, depresia se manifestă printr-o stare persistentă de tristețe, gol interior sau lipsă de speranță. Te poți simți „amorțit” emoțional, incapabil să mai simți bucurie, interes sau entuziasm pentru lucruri care înainte îți făceau plăcere. Apare frecvent sentimentul de inutilitate, vinovăție excesivă și autocritică severă. Uneori, iritabilitatea și nervozitatea înlocuiesc tristețea clasică, mai ales la persoane tinere.
Simptome cognitive
Depresia afectează modul în care gândești. Pot apărea dificultăți de concentrare, memorie scăzută, indecizie și o tendință de a interpreta realitatea într-o cheie negativă. Gândurile devin lente, pesimiste, iar viitorul este perceput ca lipsit de soluții. În formele severe de depresie pot apărea idei de moarte sau suicid, care reprezintă un semnal de alarmă medical major.
Simptome fizice
La nivel corporal, depresie se traduce prin oboseală constantă, lipsă de energie, tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie), modificări ale apetitului și greutății, scăderea libidoului, dureri de cap, dureri musculare, senzație de presiune toracică sau probleme digestive. În depresie, aceste simptome sunt reale, nu „imaginate”, și sunt rezultatul modificărilor neurochimice și hormonale.
Modificări neurobiologice
În creierul unei persoane cu depresie apar dezechilibre ale neurotransmițătorilor (serotonină, dopamină, noradrenalină), hiperactivarea sistemului de stres (axei hipotalamo-hipofizo-adrenale) și modificări în ariile responsabile de reglarea emoțiilor (amigdala, cortex prefrontal, hipocamp). Aceste schimbări explică de ce voința singură nu este suficientă pentru a „ieși” din depresie.
Cauzele depresiei
Depresia este rezultatul interacțiunii mai multor categorii de factori, nu al unei singure cauze.
Cauze biologice
Dezechilibrele neurotransmițătorilor, disfuncțiile axei stresului, inflamația cronică și bolile neurologice pot favoriza apariția depresiei. Nivelurile crescute de cortizol, hormonul „stresului”, pe termen lung pot afecta hipocampul, regiune implicată în memorie și reglare emoțională.
Cauze hormonale
Tulburările tiroidiene, sarcina, perioada postpartum și menopauza pot declanșa sau agrava o depresie prin modificări bruște ale estrogenului, progesteronului și hormonilor tiroidieni, care influențează direct chimia creierului.
Cauze genetice
Dacă există istoric familial de depresie, riscul este mai mare. Nu se moștenește boala în sine, ci o vulnerabilitate biologică a sistemelor de reglare emoțională.
Cauze psihologice
Traumele din copilărie, pierderile emoționale, abuzurile, atașamentul nesigur, perfecționismul și stilul de gândire negativ cronic pot crea un teren favorabil pentru apariția episoadelor de depresie.
Cauze sociale
Stresul profesional prelungit, problemele financiare, izolarea socială, conflictele de cuplu, lipsa suportului emoțional și evenimentele de viață majore (divorț, doliu, boală gravă) sunt declanșatori frecvenți de depresie.
Componenta inflamatorie
Studii recente arată că unele forme de depresie sunt asociate cu inflamație sistemică cronică. Citokinele inflamatorii pot influența metabolismul neurotransmițătorilor și funcționarea creierului, contribuind la apariția simptomelor.
Diagnosticul depresiei
Diagnosticul de depresie este clinic și se bazează pe criterii standardizate, nu pe simple impresii.
Criterii DSM
Conform manualului DSM-5, publicație de referință a Asociației Americane de Psihiatrie după care se clasifică și diagnostichează tulburările mintale, diagnosticul de depresie se stabilește dacă, timp de cel puțin două săptămâni, sunt prezente minimum cinci dintre următoarele: dispoziție depresivă, pierderea interesului, tulburări de somn, modificări ale apetitului, oboseală, sentimente de inutilitate, dificultăți de concentrare, agitație sau lentoare psihomotorie, gânduri de moarte. Unul dintre primele două trebuie obligatoriu să fie prezent.
Evaluarea clinică
Medicul psihiatru sau psihologul clinician discută cu tine despre debutul simptomelor de depresie, durata, severitatea, factorii declanșatori, istoricul personal și familial, precum și despre impactul asupra funcționării zilnice.
Diagnosticul diferențial
Este esențial să se excludă alte cauze care pot mima o depresie: hipotiroidism, anemie, deficit de vitamina B12, tulburări neurologice, efecte secundare ale unor medicamente, tulburări de anxietate sau tulburare bipolară.
Teste și chestionare
Se folosesc scale validate (PHQ-9, Beck, Hamilton) pentru a cuantifica severitatea simptomelor și a monitoriza răspunsul la tratament. Analizele de sânge sunt utile pentru excluderea cauzelor organice asociate.
Când se confirmă diagnosticul
Diagnosticul de depresie se confirmă atunci când simptomele îndeplinesc criteriile de durată, intensitate și impact funcțional, nu sunt explicate mai bine de o altă afecțiune medicală și determină suferință semnificativă sau afectarea vieții sociale și profesionale.
Tipuri de depresie
Depresia nu este o afecțiune unitară, ci un spectru de tulburări de dispoziție care diferă prin durată, intensitate, cauze și mecanisme biologice. Identificarea corectă a tipului de depresie este esențială pentru alegerea tratamentului potrivit și pentru estimarea prognosticului.
Depresie majoră (tulburarea depresivă majoră)
Este forma clasică și cea mai severă. Se caracterizează prin episoade de minimum două săptămâni de dispoziție depresivă intensă sau pierderea interesului, asociate cu tulburări de somn, apetit, energie, concentrare și gânduri de moarte. Afectează semnificativ capacitatea de muncă, relațiile și îngrijirea personală. La nivel biologic, sunt implicate dezechilibre marcate ale neurotransmițătorilor și modificări funcționale ale circuitelor emoționale cerebrale.
Distimia (tulburarea depresivă persistentă)
Reprezintă o formă cronică, de intensitate mai mică, dar de durată lungă, de minimum doi ani. Simptomele pot părea „mai ușoare” decât în depresia majoră, însă sunt constante: dispoziție tristă, energie scăzută, stimă de sine redusă, pesimism, tulburări de somn și apetit. Mulți pacienți ajung să considere această stare ca fiind „personalitatea lor”, fără a ști că este vorba despre o formă tratabilă de depresie.
Depresie bipolară
Apare în cadrul tulburării bipolare și alternează cu episoade de manie sau hipomanie. Episoadele depresive sunt similare ca simptomatologie cu depresia majoră, dar tratamentul este diferit, deoarece antidepresivele administrate singure pot declanșa faze maniacale. Diagnosticul corect este crucial pentru evitarea complicațiilor.
Depresie sezonieră
Cunoscută și ca tulburare afectivă sezonieră, apare frecvent în lunile de toamnă și iarnă, odată cu reducerea luminii naturale. Este asociată cu hipersomnie, poftă crescută de carbohidrați, creștere în greutate, oboseală și retragere socială. Mecanismul implică dereglarea ritmului circadian și a secreției de melatonină și serotonină.
Depresie postpartum
Apare după naștere și este diferită de „baby blues”. Se manifestă prin tristețe intensă, anxietate, iritabilitate, epuizare, dificultăți de atașament față de copil și, uneori, gânduri de auto-vătămare. Fluctuațiile hormonale bruște, lipsa somnului și stresul psihologic sunt factori declanșatori majori. Necesită evaluare și tratament precoce pentru protejarea mamei și a copilului.
Depresie atipică
Se caracterizează printr-o reactivitate emoțională păstrată (dispoziția se poate îmbunătăți temporar la stimuli pozitivi), asociată cu hipersomnie, apetit crescut, senzație de „greutate” în membre și hipersensibilitate la respingere. Răspunde uneori diferit la anumite clase de antidepresive.
Depresie mascată (somatizată)
În această formă, simptomele emoționale sunt mai puțin evidente, iar tabloul clinic este dominat de manifestări fizice: dureri cronice, tulburări digestive, amețeli, oboseală severă. Pacienții ajung frecvent la multiple consultații medicale înainte ca diagnosticul psihiatric să fie luat în considerare.
Depresie la vârstnici
Poate fi confundată cu demența sau cu efectele îmbătrânirii. Se manifestă prin apatie, retragere socială, scăderea interesului, tulburări de memorie și somn. Este adesea subdiagnosticată, deși tratamentul poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.
Soluții și opțiuni de tratament
Psihoterapia
Terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală și terapia de susținere ajută la corectarea tiparelor de gândire negative și la reglarea emoțiilor.
Tratamentul medicamentos
Antidepresivele acționează asupra neurotransmițătorilor și pot fi necesare în formele moderate și severe. Efectul apare treptat, în 2–4 săptămâni.
Stil de viață
-
-
- Somn regulat
-
- Activitate fizică
-
- Alimentație echilibrată
-
- Reducerea consumului de alcool
-
- Rutine zilnice stabile
- Relații sociale funcționale
-
Suportul emoțional
Discuțiile cu persoane de încredere și participarea la grupuri de suport pot reduce semnificativ sentimentul de izolare.
Concluzie
Depresia este o afecțiune serioasă, dar tratabilă. Cu cât recunoști mai devreme semnele și soliciți ajutor specializat, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari. Nu este o rușine să ceri sprijin și nu este o slăbiciune să apelezi la tratament. Este un act de responsabilitate față de propria sănătate.
Vino la FocusMed să beneficiezi de consult GRATUIT la Psihiatrie, cu bilet de trimitere de la medicul de familie!
Programează-te online pe https://www.focusmed.ro/specialitati/psihiatrie/ sau prin telefon, 021.9105.
Articole similare
