Introducere
Guta este o formă de artrită inflamatorie provocată de depunerea cristalelor de urat în articulații. Află cum se manifestă și cum poate fi ținută sub control.
Guta este o boală inflamatorie articulară produsă prin depunerea cristalelor de urat monosodic în articulații și în alte țesuturi. Aceste cristale se formează atunci când nivelul acidului uric din sânge rămâne crescut o perioadă îndelungată.
Boala se poate manifesta prin episoade bruște de durere articulară intensă, umflare, căldură locală și roșeață. Articulația de la baza degetului mare de la picior este afectată frecvent, însă guta poate apărea și la nivelul gleznelor, genunchilor, pumnilor, degetelor sau coatelor.
Cu tratament corect și monitorizarea acidului uric, depozitele de cristale se pot dizolva progresiv, iar atacurile pot fi prevenite.
Cuprins
- Formele de manifestare ale gutei
- Cauze și factori de risc
- Semne și simptome
- Cum se stabilește diagnosticul
- Tratamentul atacului de gută
- Tratamentul pe termen lung
- Stil de viață și îngrijire zilnică
- Întrebări și răspunsuri despre gută
Formele de manifestare ale gutei
Hiperuricemia asimptomatică
Hiperuricemia reprezintă creșterea concentrației acidului uric din sânge. Nu toate persoanele cu hiperuricemie dezvoltă gută, astfel că aceasta nu trebuie considerată automat un stadiu al bolii.
În absența manifestărilor clinice, tratamentul medicamentos pentru scăderea acidului uric nu se recomandă automat, ci se decide individual de către medic.
Atacul acut de gută
Atacul de gută apare de obicei brusc și este caracterizat prin durere intensă, umflare, căldură locală și roșeață. Uneori, durerea este atât de puternică încât pacientul nu suportă nici atingerea ușoară a articulației.
Perioada intercritică
Este perioada dintre două atacuri de gută, în care pacientul poate să nu aibă simptome. Totuși, în lipsa unui tratament eficient, cristalele de urat pot rămâne depozitate în articulații și pot continua să se acumuleze.
Guta cronică tofacee
În formele avansate, cristalele de urat se pot acumula în noduli numiți tofi gutoși. Aceștia pot apărea la nivelul degetelor, coatelor, pavilionului urechii sau în jurul articulațiilor și tendoanelor.
Guta cronică poate provoca afectare articulară permanentă, deformări și limitarea mobilității.
Cauze și factori de risc
Guta apare prin depunerea cristalelor de urat monosodic, de obicei în contextul unui nivel crescut al acidului uric în sânge.
Acidul uric rezultă din metabolizarea purinelor, substanțe produse în mod natural de organism și prezente și în anumite alimente. În mod normal, acidul uric este eliminat în principal prin rinichi.
Hiperuricemia poate apărea atunci când:
- rinichii elimină insuficient acidul uric;
- organismul produce o cantitate mai mare de acid uric;
- există o combinație a celor două mecanisme.
Factori care pot crește riscul
Sexul și vârsta: guta este mai frecventă la bărbați și la femei după menopauză.
Predispoziția genetică: antecedentele familiale de gută pot crește riscul de boală.
Excesul ponderal: supraponderea și obezitatea sunt asociate cu niveluri mai mari ale acidului uric și cu un risc crescut de atacuri.
Alcoolul: berea și băuturile spirtoase sunt asociate în special cu un risc mai mare de hiperuricemie și gută.
Alimentația: consumul excesiv de carne, organe, fructe de mare, mese foarte abundente și băuturi îndulcite cu zahăr sau fructoză poate favoriza creșterea uricemiei.
Medicamentele: diureticele tiazidice și de ansă pot crește acidul uric. Și alte medicamente pot influența uricemia, motiv pentru care tratamentul trebuie evaluat de medic.
Afecțiunile renale: reducerea funcției renale limitează eliminarea acidului uric.
Bolile asociate: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, obezitatea, boala cronica de rinichi sunt frecvent întâlnite la pacienții cu gută.
Semne și simptome
Atacul de gută se manifestă frecvent prin:
Durere articulară intensă
Durerea apare brusc, deseori noaptea, și atinge intensitatea maximă într-un interval relativ scurt.
Articulația de la baza degetului mare este afectată frecvent, dar pot fi implicate și:
- gleznele;
- genunchii;
- pumnii;
- degetele mâinilor;
- coatele.
Umflare, căldură locală și roșeață
Articulația afectată devine tumefiată, sensibilă, caldă și uneori intens roșie.
Limitarea mișcărilor
Durerea și inflamația pot reduce semnificativ mobilitatea articulației.
Tofi gutoși
În formele cronice, pot apărea noduli fermi sub piele, formați prin acumularea cristalelor de urat.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul trebuie stabilit de medic pe baza istoricului pacientului, a examenului clinic și a investigațiilor necesare.
Determinarea acidului uric din sânge este importantă, însă o valoare crescută nu confirmă singură diagnosticul de gută. De asemenea, în timpul unui atac acut, uricemia poate fi uneori normală.
Atunci când este necesar, diagnosticul poate fi confirmat prin identificarea cristalelor de urat în lichidul articular obținut prin puncție. Ecografia musculoscheletală și alte metode imagistice pot fi utile în anumite situații.
O articulație foarte dureroasă, roșie și umflată poate apărea și în infecțiile articulare. De aceea, un prim episod sever, în special dacă este însoțit de febră sau stare generală alterată, necesită evaluare medicală rapidă.
Tratamentul atacului de gută
Atacul trebuie tratat cât mai devreme posibil. Alegerea medicamentului depinde de bolile asociate, funcția renală, tratamentele administrate concomitent, articulațiile afectate și contraindicațiile individuale.
Opțiunile utilizate sunt:
- colchicina;
- antiinflamatoarele nesteroidiene;
- corticosteroizii administrați oral;
- puncția articulară și injectarea intraarticulară a unui corticosteroid.
Colchicina
Colchicina este mai eficientă dacă este administrată precoce, ideal în primele 12 ore de la debut.
Doza trebuie stabilită de medic. Colchicina trebuie utilizată cu precauție sau evitată în insuficiența renală severă.
Antiinflamatoarele nonsteroidiene
Antiinflamatoarele pot reduce durerea și inflamația, dar nu sunt potrivite pentru toți pacienții. Pot fi contraindicate în boala renală, ulcerul sau hemoragia digestivă, insuficiența cardiacă, anumite boli cardiovasculare ori la pacienții care urmează tratament anticoagulant.
Corticosteroizii
Corticosteroizii administrați oral sau intraarticular reprezintă o alternativă eficientă, în special atunci când colchicina sau antiinflamatoarele nu pot fi utilizate.
Blocarea interleukinei 1 (tratament biologic)
Medicamentele care blochează interleukina 1 pot fi luate în considerare în cazuri selecționate, cu atacuri frecvente și contraindicații la colchicină, antiinflamatoare și corticosteroizi.
Tratamentul pe termen lung
Tratamentul atacului acut reduce inflamația, dar nu elimină cauza bolii. Pentru dizolvarea cristalelor și prevenirea recidivelor este necesară, la pacienții care au indicație, scăderea pe termen lung a acidului uric.
Tratamentul hipouricemiant este indicat în special în prezența:
- atacurilor recurente, de regulă cel puțin două pe an;
- tofilor gutoși;
- afectării articulare provocate de gută;
- calculilor renali de acid uric;
- bolii renale;
- unei uricemii foarte crescute;
- debutului bolii la vârstă tânără;
- unor comorbidități importante.
Ținta acidului uric
La pacienții care urmează tratament hipouricemiant, acidul uric trebuie monitorizat și menținut:
- sub 6 mg/dl la majoritatea pacienților;
Allopurinolul
Tratamentul pentru scăderea acidului uric este indicat clar la pacienții cu atacuri recurente, tofi sau afectare articulară produsă de gută. După primul atac, decizia este individualizată, mai ales în prezența bolii renale, a unei uricemii foarte crescute sau a calculilor renali. .
Se începe cu o doză mică, care este crescută progresiv până la atingerea uricemiei-țintă. Doza nu trebuie aleasă doar în funcție de valoarea inițială a acidului uric, ci ajustată prin monitorizări succesive.
O erupție cutanată apărută după începerea allopurinolului impune oprirea administrării și evaluare medicală rapidă, deoarece, rar, pot apărea reacții severe de hipersensibilitate.
Alte tratamente
Dacă ținta uricemiei nu este atinsă cu allopurinol sau dacă acesta nu este tolerat, medicul poate lua în considerare alte medicamente, precum febuxostatul, în funcție de profilul pacientului, comorbidități și disponibilitate.
Prevenirea atacurilor la începerea tratamentului
În primele luni după începerea tratamentului hipouricemiant, riscul de atacuri poate crește temporar, deoarece depozitele de cristale încep să se mobilizeze.
Pentru prevenție, se recomandă discutarea unei profilaxii în primele 3-6 luni, de obicei cu colchicină în doză mică sau, dacă aceasta nu poate fi utilizată, cu un antiinflamator în doză redusă, în absența contraindicațiilor.
Stil de viață și îngrijire zilnică
Schimbările stilului de viață fac parte din tratamentul gutei, dar nu înlocuiesc terapia medicamentoasă atunci când aceasta este indicată.
Alimentația
Se recomandă:
- evitarea excesului de alcool, mai ales bere și băuturi spirtoase;
- limitarea băuturilor îndulcite cu zahăr sau fructoză;
- evitarea meselor foarte abundente;
- limitarea consumului excesiv de carne, organe și fructe de mare;
- includerea produselor lactate cu conținut redus de grăsimi;
- o alimentație echilibrată, adaptată bolilor asociate.
Nu este necesară eliminarea completă a tuturor alimentelor care conțin purine. Restricțiile foarte severe sunt greu de menținut și au un efect limitat asupra acidului uric.
Greutatea corporală
La persoanele supraponderale, scăderea progresivă în greutate poate contribui la reducerea uricemiei și a riscului cardiovascular.
Activitatea fizică
Exercițiul fizic regulat este recomandat pentru controlul greutății și reducerea riscului cardiovascular. În timpul unui atac acut, articulația afectată trebuie protejată și menajată.
Hidratarea
Un aport adecvat de lichide este util, mai ales pentru prevenirea deshidratării și la pacienții cu risc de calculi renali.
Odihna și compresele reci
În timpul unui atac:
- articulația poate fi menajată;
- membrul poate fi menținut într-o poziție confortabilă și ușor ridicată;
- compresele reci pot fi aplicate pentru perioade scurte, protejând pielea.
Poate fi prevenită guta?
La persoanele care nu au avut niciodată gută, nu toate cazurile pot fi prevenite, deoarece există și factori genetici, renali și metabolici.
La pacienții diagnosticați, atacurile și complicațiile pot fi prevenite în mare măsură prin:
- menținerea acidului uric sub valoarea-țintă;
- administrarea constantă a tratamentului prescris;
- monitorizarea periodică a uricemiei și funcției renale;
- controlul greutății și al bolilor asociate;
- limitarea alcoolului și a exceselor alimentare;
- tratarea precoce a atacurilor.
Guta este o boală tratabilă. Prin scăderea și menținerea acidului uric sub ținta recomandată, cristalele se pot dizolva progresiv, iar pacientul poate rămâne fără atacuri.
Dacă simptomele de mai sus îți par cunoscute, programează-te la o consultație de reumatologie decontată prin CAS în clinicile FocusMed – la 021 9105 sau online, prin completarea acestui formular.
Întrebări și răspunsuri despre gută
1. Ce poate declanșa un atac de gută?
Un atac poate apărea atunci când cristalele de urat deja prezente în articulație declanșează un răspuns inflamator intens.
Printre factorii favorizanți se pot număra:
- consumul excesiv de alcool;
- mesele foarte abundente;
- deshidratarea;
- traumatismele sau intervențiile chirurgicale;
- anumite boli acute;
- începerea sau modificarea tratamentului pentru scăderea acidului uric;
- unele medicamente.
Un atac netratat poate dura între câteva zile și una-două săptămâni. Tratamentul început precoce îi poate reduce durata și intensitatea.
2. Poate guta produce complicații?
Da. În lipsa tratamentului adecvat, guta poate duce la:
- atacuri tot mai frecvente;
- afectare și deformare articulară;
- tofi gutoși;
- limitarea mobilității;
- calculi renali;
- afectare renală.
Guta este frecvent asociată cu hipertensiunea arterială, boala renală, obezitatea, diabetul, dislipidemia și bolile cardiovasculare. Aceste afecțiuni trebuie identificate și tratate separat.
Vino la FocusMed să beneficiezi de consult GRATUIT la Reumatologie, cu biletul de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist! Programează-te prin acest formular sau printr-un apel la 021 9105.
Referinte:
- Richette P, et al. 2016 updated EULAR evidence-based recommendations for the management of gout Ann Rheum Dis 2017;76:29–42.
- FitzGerald et al, 2020 American College of Rheumatology Guideline for the Management of Gout, Arthritis Care Res (Hoboken). 2020 June ; 72(6): 744–760.
Articole similare
